Adesea nu știm ce să facem cu copiii noștri. Uneori devin obraznici, au un comportament insuportabil. Chiar dacă merg în parc pentru a se relaxa şi pentru a petrece un timp plăcut, ajung să fie plesniți în public, mamele nerăbdătoare își smucesc copiii care opun rezistență și ajung acasă într-un final întrebându-se ce au căutat în parc…care a fost relaxarea?
La restaurante, micuții dau dovadă de proastă creștere, sunt irascibili, deranjează mesele altora, strigă, cerând atenție, aleargă neobosiți, refuzând chiar să mănânce până nu sunt convinși. Așadar în locurile publice auzim furie, cereri furtunoase, copiii țipând, răspunsuri obosite, resentimente, părinti disperați. Acasă, copiii arată lipsă de cooperare, refuză asumarea responsabilă a oricărei sarcini în casă. Sunt zgomotoși, nu ascultă și sunt lipsiți de maniere. Uneori arată o lipsă de respect, colosală, față de adulți, adeseori îi insultă, iar aceștia din urmă acceptă. Copiii noștri sunt obraznici și noi asistăm neajutorați, îi rugăm, îi pedepsim, îi mituim pentru a-i face să se conformeze unei oarecare ordini.Acest comportament lipsit de norme, provocator, a devenit atât de comun, încât este acceptat ca fiind normal, drept pentru care auzim tot mai des „Așa sunt copiii”. Ei bine, nu sunt așa….este doar o modalitate de a ne eschiva și de a ne arăta înfrângerea.
La școală, mulți copii refuză să accepte responsabilitatea de a învăța. Profesorii le cer părinților să fie atenți dacă copiii își fac temele, dar sunt incapabili să spună cum se poate face aceasta fără luptă. Totodată potențialul comportamentului delicvent apare la vârste tot mai mici. La fel eșuează și judecătorii care le cer părinților să-și ia copiii de pe străzi noaptea, însă fără a le oferi o soluție… cum să facă acest lucru.
Mulți părinți devin la rândul lor, din ce în ce mai furioși şi tulburați. Speranța lor, a fost aceea că vor putea crește copii fericiți și sănătoși și siguri de locul lor în societate. Văd însă, că fiii lor devin nesatisfăcuți, plictisiți, nefericiți, disprețuitori şi obraznici. Abilitatea de a crește copii pare să se fi pierdut. Suntem martorii schimbării valorilor morale, ni se spune adesea că problemele din prezent sunt rezultatul insecurității adultului, al instabilității emoționale sau al imaturității.
Auzim adesea despre lipsa de maturitate adulților, copiilor, acesta nu este decât un termen evaziv…în prezent maturitatea înseamnă creștere completă și dezvoltare, realizare totală a potențialului. Puțini indivizi îl ating, deoarece creșterea și dezvoltarea durează toată viața. Adulții sunt adesea deranjați de noțiunea conform căreia copilul este egalul lor social. Egalitate nu înseamnă uniformitate! Egalitatea înseamnă că oamenii, indiferent de ce îi separă și de abilități, solicită în mod egal demnitatea și respectul. Trăim și acum cu convingerea că suntem superiori copiilor noștri, de fapt, copiii sunt adesea mai capabili decât suntem noi și au tendința de a fi mai isteți în anumite situații. Copiii sunt sensibili față de climatul social și simt egalitatea dintre ei și adult, dar totodată nu tolerează o relație autoritar submisivă.
Este adevărat că adulților le lipsesc metode noi, bazate pe principii democratice prin care să-i ghideze și să-i educe pe copii în direcția unei vieți sociale. Știm bine că, conflictele perturbă relațiile interpersonale, iar într-o atmosferă conflictuală stresul și încordarea produc tensiune, nervi, iritabilitate, ducând astfel spre aspectele negative ale vieții sociale. Știm cu toții că libertatea este componentă a democrației, însă nu o putem avea dacă nu recunoaștem și respectul față de libertatea altora. Așadar, avem nevoie de ORDINE, ordine care vine atât cu obligații cât și cu restricții. Libertatea implică, deci, responsabilitate, … mulți au uitat acest aspect. Obiceiul adulților de a le lăsa copiilor libertate fără restricții, i-a transformat pe copii în tirani, iar pe părinți în sclavi. În acest context, cei mici se bucură de libertate, iar adulții își asumă toate responsabilitățile.
Ce fac părinții?
• fac față consecințelor dezastruoase ale excesului de libertate pe care și-l asumă copiii;
• îi acoperă;
• primesc pedepsele, insultele;
• îndură pretențiile celor mici;
• își pierd influența asupra copilului;
Ce repercursiuni au toate acestea asupra copiilor?
• pierd simțul ordinii pentru că nu există restricții care să-i poată ghida;
• devin preocupați să facă lucrurile în felul lor, decât să învețe restricțiile și principiile necesare traiului în grup;
Regulile, și restricții bine definite dau un sentiment de siguranță în structura unei societăți, fără acestea, copilul se simte total pierdut. De reținut este faptul că libertatea implică ordine, însă micuții nu trebuie forțați să se conformeze, ei trebuie să fie stimulați și încurajați pentru a lua parte voluntar la menținerea ordinii.
